LECŢIA
8
"Mintea
mea este preocupată de gânduri trecute."
Desigur, această idee este motivul pentru care
vezi numai trecutul. Nimeni nu vede realmente ceva. Îşi vede
numai propriile gânduri proiectate în exterior. Preocuparea
minţii cu trecutul este cauza concepţiei greşite despre timp de care
suferă vederea ta.
Mintea ta nu poate pricepe prezentul, care este
singurul timp existent. De aceea, nu poate înţelege nici timpul
şi nu poate, de fapt, să înţeleagă nimic.
Singurul gând pe de-a-ntregul adevărat pe care
cineva îl poate susţine referitor la trecut este că trecutul nu
este aici. A te gândi la el câtuşi de puţin înseamnă aşadar a te gândi la
iluzii. Foarte puţini şi-au dat seama ce atrage după sine, de
fapt, închipuirea trecutului sau anticiparea viitorului. Când face
aceasta, mintea este realmente pustie, deoarece nu se gândeşte la
nimic.
Scopul exerciţiilor de astăzi este de a începe
să-ţi antrenezi mintea pentru a-şi da seama când nu gândeşte
deloc. În timp ce mintea îţi este preocupată de idei negândite,
adevărul este blocat.
A recunoaşte că mintea ta a fost şi este pur şi
simplu pustie în loc să crezi că este plină de idei adevărate, este
primul pas în deschiderea căii spre viziune.
Exerciţiile de astăzi să fie făcute cu ochii
închişi. Aceasta deoarece, realmente, nu poţi vedea nimic, şi este
mai uşor să recunoşti că, indiferent cât de viu ţi-ai imagina
un gând, nu vezi nimic. Cât mai neimplicat posibil, cercetează-ţi
mintea în timpul obişnuitului minut şi ceva, remarcând pur şi
simplu gândurile pe care le întâlneşti. Numeşte-l pe fiecare după
figura sau tema centrală pe care o conţine, şi treci la
următorul. Deschide perioada de exersare, spunând:
"Se pare că mă gândesc la ......."
Apoi numeşte, în mod specific, fiecare dintre
gândurile tale, de pildă:
"Se pare că mă gândesc la... (numele unei
persoane), la (numele unui obiect), la (numele unui
sentiment)," şi aşa mai departe, conchizând, la sfârşitul
perioadei de cercetare a minţii:
"Dar mintea mea este preocupată de gânduri
trecute."
Lucru acesta se poate face de patru sau cinci ori
de-a lungul zilei, cu condiţia să nu ajungi la iritare. Dacă
ţi-e greu, de trei sau patru ori este suficient. S-ar putea să consideri
de folos, totuşi, includerea iritării sau a oricărei emoţii pe care
ideea de astăzi ar putea s-o inducă în însuşi
procesul de cercetare a minţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu